Bruxelles-ul pregăteşte terenul pentru libera circulaţie a pacienţilor în UE

Se anunţă zile grele pentru europenii care îşi puneau speranţa în rezolvarea problemelor de natură medicală prin apelarea la sistemul sanitar al altui stat european. O propunere de directivă a Executivului comunitar prin care ar urma să faciliteze acest acces a fost amânată până la începutul anului viitor pentru a nu se trece peste sensibilităţile unora dintre ţările membre. Noul document, care în mod normal ar fi trebuit să fie adoptat ieri, stabileşte un set de reguli privind cine va trebui să suporte costurile şi să asigure calitatea tratamentelor medicale ale europenilor în cazul în care ei sunt îngrijiţi în alt stat membru.

Multe semne de întrebare

Textul directivei, propus de comisarul european pentru Să­­nă­­tate, Markos Kyprianou, se bazează pe principiul comunitar al libertăţii de a primi sau furniza servicii, numai că aspectul rambursării banilor pentru asistenţa medicală oferită de alt stat comunitar este destul de neclar, provocând o serie de con­troverse. Documentul are la origini şi o serie de decizii ale Cur­ţii Europene de Justiţie care au obligat statele membre să plătească intervenţiile chirurgicale ale propriilor cetăţeni care au apelat la medicii din străinătate. Celebru este cazul britanicei Yvone Watts (75 de ani) care a plătit 5.450 de euro pentru o înlocuire de şold realizată în Franţa, deoarece nu mai putea să aştepte încă un an pentru a putea fi operată în Regat!

În cazul ei, CEJ a decis că statul britanic trebuie să acopere costurile intervenţiei. „Incertitudinea legată de aplicarea în mod general al dreptului la rambursare pentru asistenţa medicală oferită de alte state membre creează obstacole în calea libertăţii de mişcare a pacienţilor”, se subliniază în documentul european, citat de „EUObserver”. Bruxellesul însă doreşte ca aceste piedici să dispară, drept pentru care propune trei linii directoare.

În primul rând, este responsabilitatea statului membru care oferă tratament medical să protejeze şi să monitorizeze calitatea şi standardele de siguranţă ale acestuia pentru toţi pacienţii. De altfel, ţara din care cetăţeanul european provine ar trebui să acopere costurile pentru asistenţa medicală din alt stat membru, dar până la un anumit nivel. Şi, nu în ultimul rând, autorităţile ar trebui să creeze puncte de contact la nivelul statelor care să furnizeze informaţii despre tratamentele care pot fi făcute în străinătate.

Condiţii de rambursare a banilor pentru tratamente în străinătate

Totuşi, pentru a evita unele critici din partea statelor UE, CE face distincţie între condiţiile de rambursare a banilor pentru tratamentele spitaliceşti şi pentru tratamentele care nu necesită internarea pacienţilor care vin tocmai din alte ţări membre. Astfel, în primul caz, statele membre vor putea să introducă un sistem preliminar de autorizare a tratamentelor în străinătate, dacă vor putea justifica că sistemul lor de sănătate nu poate să se ocupe de anumite cazuri. În schimb, cetăţenii care nu au nevoie de spitalizare în alt stat membru nu vor fi condiţionaţi în vreun fel de statul lor.

Drumul - plătit din propriul buzunar

Documentul european, chiar dacă nu a fost încă supus negocierilor cu statele membre, deja a atras o serie de critici atât din partea unor capitale (Londra, Madrid şi Berlin), cât şi din partea organizaţiilor neguvernamentale. Mai exact, ONG-urile susţin că în ciuda faptului că statele membre vor da banii înapoi ţării în care cetăţenii săi sunt trataţi, costurile suplimentare pe lângă tratamentul propriu-zis precum cheltuielile călătoriei nu sunt acoperite în niciun fel de sistemele naţionale. Drept pentru care numai europenii care vor avea puşi câţiva bani „la saltea” sau au mijloace financiare peste medie vor putea să beneficieze de tratamentele medicale din UE.